Poezii despre Viaţă:

Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.

Se-asterne grabita de-a lungul hartiei -
Cu ochii mariti ma-intreaba daca mi-am amintit
Intre doua degete din intunericul cutiei
S-o dezlipesc de cartonul usor prafuit.

TIMP PESTE TIMP

Revine spre seară un gând călător
și timp peste timp aleargă-napoi,

Citește-mi din legenda
sosită astă seară
cu file încărcate
de sfinte neuitări,

Demult sunt cei plecaţi

În lumea lui, plecat demult,
în viaţa fără de tumult,

Totul se plătește în viață

Am fost cândva dator la viață,
Cândva ți-am amăgit dorința,

cu fire albe-n barbă mă-mpac destul de bine
pesemne floarea vârstei curând se va usca
prognoza stării vremii o afli de la mine
de-ți spun că-ncheietura aseară mă durea

În tabloul nocturn, e un tropot intens
Și-un vacarm de Infern în coșmarul ajuns
La hotarul din vis ce se vrea nepătruns
De copite ce fac Paradisul nonsens.

Prințesă arabă, eu încă te-aștept
când mirtul își scutură floarea
și umbrele serii plutesc prin deșert
cu doruri ce-și caută calea.

La margine de timp, cu dorul călător,
te mai zăresc trecând câteodată
prin amintirile ce-ajung în zbor
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.