Poezii despre Viaţă:

Își cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viața mea plecate
revin acum cu-un tren necunoscut.

PUTEREA TRĂIRII


Un cântec se-aude din sufletul Lunii

N-a fost, desigur, pură întâmplare
că ai venit atunci la început de mai –
în ochi aveai doar semne de-ntrebare,
din vorbele-ți rostite se năștea un rai.

Asperitate

Mi-e greu și fraza e forțată,
Deși doresc, n-am inspirație,

DUNIA PĂLĂNGEANU:
Poemul-ca o cetate

Ca o cetate

Poate, când m-am născut, nu m-am născut eu,
cel ce trebuia să fiu cu adevărat.
Poate că m-am născut fără mine.

Din sculă am iesit si-n sculă voi ajunge
Si văd cum fără capăt lichidul negru, curge
Sunt îngerul tristeții alimentat de ură
În mine generații succed fără măsură

Timpul se uită-n oglindă,
Ridurile vrea să prindă
Într-o dată-n calendar…
Azi e ziua prinsă-n har

Se zbat înlăuntru-ntrebări neștiute
ce vor să își afle răspunsul pierdut,
le scot din adâncuri pe brâu de redute
să poată privi peste timp, în trecut.

La marginea nopții întârzie somnul
în gândul rămas lângă ușă stingher
pe franje de karma ce umplu ecranul
cu doruri căzute de-a valma din cer.