Poezii despre Viaţă:

în palmă pulsa o inimă albastră
încet ca o rugă uitată
și nu știu cum
dintr-odată

Ridică-ți privirea, bătrâne șoimar,
Cu norii, prin ceruri, sunt eu,
Acela ce-ți vine, în traiul amar,
Cu prada în gheare, mereu.

viața-i un film alb-negru
fără subtitrare
mi-am luat un dicționar second-hand
să pot traduce

Problemele mereu apar

Problemele mereu apar,
Rezolvându-le dispar.

și totuși teancul acela de cărți
stă de o săptămână neatins
în timp ce atâția cumpărători ies mulțumiți
cu pachete colorate în brațe

astăzi am murit pentru alții
în orașul cuprins de întuneric
m-a înghitit umbra iernii murdare
pe trotuare se sparg globule verzi

În vis de noapte, nerostit

...şi somnul pare liniştit,
atinge luciul apei,

Cerul meu s-a îmbătat de iarnă
Și se clatină-mbrăcat în nori
Care-i cer steluțele să-și cearnă
Peste orbi, prin lume călători.

"Ce este viața?"
Se- ntreabă des paiața...
O clipă de iubire,
Minutul de visare,

Pe marginea albastră a unui cer bolnav
planează rândunica, precum o stalactită,
sub geana unui soare cu zâmbetul concav
stă ziua despletită, de drumuri obosită.