Poezii despre Viaţă:

În zborul meu, am aripi de cuvinte
Născute din iubire prin descânt
Și strălucind ca primul jurământ
Pe care-aș vrea să mi-l aduc aminte.

apucasem de cusătură și trăgeam
ieșeau monștri cu bale verzi și idile-ntinse pe fir
portrete fanteziste de băieți și imagini angelice de fete
păreri chinuitoare și complexe realmente complexe

O, patrie, tu curgi prin trupul meu,
când clipa-nstrăinării mă atinge,
și-n suflet îmi aprinde curcubeu
de gânduri care plâng numai cu sânge.

între aparenta existență a lui unu
și aparenta inexistență a lui zero
suntem noi.
stăm cuminți în baza-casă

Cu lungile ecouri rămase agățate
pe dorurile mute, venite din trecut,
aud și glasul vostru, iubite neuitate,
rămase-n amintire pe brâuri de sărut.

Amăgitoarea clipă, îmi vine din trecut,
Plutindu-și strălucirea pe aripi de păcat
Întinse peste-o noapte și-un suflet de-mprumut,
Purtat de-un trup ce-l știe, din lanțuri, dezlegat.

Pe fața ta văd întristare și teamă –
ce gânduri străine te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
socotesc c-ar fi trebuit să ajungă...

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.

A mai plecat un actor
...
De pe scena lumii, a mai plecat un actor
Un actor vestit al tinereții mele,

Dunia Pălăngeanu

MELANCOLIE