Poezii despre Viaţă:

Ce mai trezăresc prin minte?
Mări si maluri sângerând,
Macii înfloresc râzând,
Si de sânge-aduc aminte.

Pe străzi pustii

Pe străzi pustii călcăm pe umbre.
De ce-ar ploua pe străzi pustii,

Sunt doar un aisberg mare, ce miscă azi oceane.
Titanicul gândirii prin lovituri scufund.
O lacrimă grăbită îsi face drum prin carne,
Emoții convertite în inimă pătrund.

dedicată lui C.D

un copil cu părul creț râde de mine
privește către haina ruptă la poarta ironiei

Fără noimă

Atâta soare,
aşa căldură

Poartă tatuate pe coapse mângâierile tale,
aceleași tatuaje complicate care îmi ard pielea,
dureros impregnate de pasiune.
Stigmat al nopților nebune

și s-a lăsat o ceață peste lume
ca o fiertură tulbure de orez lunguieț
strecurată să rămână boabele pentru risotto:
știi că italienii zic riso și la orez și la râs

Drumul cel lung
...
Am pus pe masă o ulcea din lut
Și am turnat în ea vinul rubiniu,

Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.

L-auzi? E vaierul iubirii, e-ngrozit, e-ngrozitor,
E-un nimic constant, plin de-un gol asurzitor,
E-a sufletului agonie, ce-ntunericu-i și-l naște,
A desperării încleștare, ce rădăcina ei o paște.