Poezii despre Viaţă:

Pustiu,pustiu
Totul este pustiu
Înainte- strigoi,
Înapoi- eroi

E agitată marea azi,
În vântul zbuciumat îți arzi
Gânduri cuprinse-n spuma mării
Și ochii pradă depărtării.

De-aș fi o rază care se strecoară
În liniștea pădurii, mi-aș dori
Un mugur să ating întâia oară
Și-n el s-aprind voința de-a trăi.

Primăvara-i doar visare...

Primăvara-i doar visare,
A pornit, timid, pe-o cale,

Te-am visat, femeie!

Te-am visat, din nou, femeie,
Doi sfioși cuprinși de-o teamă,

habar n-ai, Doamne:
câinii care mă iubeau
acum mă latră.

Andreea, cred că mi-am fracturat
Niște oase de suflet.
Nu știu să-ți spun
Ce fel de oase sunt astea

Îl știu. Eu lui m-am plâns în vremurile rele,
Când însele dureri, n-au fost toate ale mele,
Pe când luptele cu mine, putut-am să le sper,
Iar frigurilor nopții, a lor strângere s-o cer,

Doamne, păzește!

Nu sunt stăpânul nimănui, în sine,
Și nici al meu, îmi pare că nu sunt,

Aș vrea să-mi vîr toate gândurile cu tine în nas,
Să-mi îndes vata durerilor adânc în ambele nări,
Numai ca apoi să-mi ridic ochii spre soare
Și, sângerându-mi sufletul,