Poezii despre Viaţă:

murmur


aripi ating norii

Sublima liniște a nopții s-a infiltrat neînțeleasă,
respiră și inspiră gândul, și sufletul îmi e acasă,
acolo unde mor copacii pe brazda neagră de durere,
acolo unde plâng străbunii că noi nimic nu știm a cere

Îngerul
...
Chiar și îngerii mai pică uneori
Dar se ridică și-ncearcă iar să zboare,

Între noi şi vis
Între viață şi moarte
Un nesfârșit abis
Și-o punte nimicită

frica
se naște din instinctul de conservare;
adesea înrudită-i
cu trădarea și lașitatea.

Din ciclul: Pandemia


N-a fost dat nicicând să fiu,

În liniștea de dincolo de apus,
De-atâta timp ne doare-nsingurarea.
Avem preț virtual pe cap recompus.
Despre-o lume refuzând încleștarea

faptul că ai uitat de acei patru ani de prietenie
de bucuria din poezie
vers sau orice altă înferbāntare
dovedeste realitatea

Dragostea, nu se abține...

Dragi prieteni, îmbătrânesc!
Dar încă-mi place să iubesc,

De ce trăiți pentru arginți și fală
Și risipiți frumosul pe doi bani?
În Rai nu-i loc de vreo tocmeală
Nu dai la schimb hârtii pe ani