Poezii despre Viaţă:

O viață desenată-n grabă,
un curcubeu numit apus,
dureri ce-n palmă încă sapă
un drum al morții descompus,

Fericirea ta e și a mea!

Am fost sedus din prima clipă,
De zâmbetul ce-l porți cu tine,

O stea ce-atinge nemurirea
E prețioasă și-nțeleaptă
Dar de cauți împlinirea
Tu cu moartea te împacă.

Un creator, e-un visător!

Adeseori sunt întrebat, pe net,
De ce?... dar cum?... oare se poate?

Să renunț la zile
aș putea oricând
dar nu acum și
nici în astă Viață

Se aud sirene stranii


În oraşe sau în lumea în care bătrânii mor,

În inima pădurii e-un podeț
Pe care trec tăcut, înfiorat
Și eu, precum oricare alt drumeț
Ce drumul tăinuit a încercat.

Lumea s-a-ntors cu fundu-n sus
ne-a fost prezis să mai trăim și asta,
rugându-ne-n genunchi și mai presus
acum când a tunat din Ceruri: Basta!

Nu vine ploaia
când o cheamă
pământul.
Nu vine lumina

război
la nivelul cuvântului;
pe fiecare pagină
a istoriei,