Poezii despre Viaţă:

Cine?
...
Din somnul fără vise, cin-m-a trezit oare,
În timpul efemer cine m-a închis,

Încordat
înrămat
ți-e visul
întemnițat.

A început să bată vântul
și-a îngropat sub frunze ziduri,
un crivăț mi-a purtat cuvântul
spre crucea celor două scânduri.

Atâta haos...
Atâtea flori...
Atâta miros de viață...
Cât?

nu-mi trece nimic prin minte
capul îmi pare sălbatic precum o herghelie de gânduri
tropăind spre o lume vicleană
inima pofteste în taină

Și răul mai trece-n bine,
Bezna în lumină ;
Iadu solar e izvoru
Raiului Grădină...

La cotul pădurii, aproape de drum,
Izvorul mai cheamă drumeții-nsetați
C-un susur de ape ce sună precum
Un zbucium de clipe când timpul străbați.

De-aud soare răsărind
Şi văd cântul dimineţii,
De-mi simt inima iubind,

Se zbat în vânt bucăți de fustă rupte
Din catifeaua trandafirilor sălbatici,
Se umple de miresme parfumate
Noaptea, prin draperii de nori plutind molatici.

Tot ce-am spus ori am să spun,
mă va ridica acum
pe un drum croit din darul de a fi fericit
și de a înțelege taina ce natura mi-a șoptit.