Poezii despre Viaţă:

Trebuie să ai culoare mereu
Și multă pace chiar dacă e greu,
Orice rană sau încercare vine,
Dar toate trec dacă ești lângă mine.

Tânără eram și mă plimbam prin grădină
Și-o ramură joasă voiam să prind,
Fără nicio grijă și nici-un suspin,
I-am spus că nu este-n primul rând.

Televizorul e închis,

Yala-i blocată, lanţu-i prins,

Cănd m-am născut, mama m-a înfășat
Cu dragoste și m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

E luna iulie când curge grâul
și soarele jucăuș strălucește mult,
cântă cucul printre frunze,
ca și cei care muncesc mult,

Mă-ntreb cum o să fie,
Luni, când merg la urologie,
O intervenție așa ca o urgie
Sau un nou val de durere,

Trăia în lumea apelor, pe-un plaur
Și nu avea, din lumea de afară,
Decât un gust ce i-a făcut amară
Povestea scrisă-n in, cu fir de aur.

murmur

scaune răsturnate-
printre frunzele arborelui de mătase,

A fost o zi când mi-a trecut prin zale
Un spin otrăvitor al îndoielii
Ce-mi anunța sfârșitul amăgelii
Din aripi ce slujeau iubirii tale.

Motto
“Iar, Iisus i-a zis: Vino după Mine
Și lasă morții să-și îngroape morții lor.”
(Matei 8, 22)