Poezii despre Viaţă:

Prietenia e chiar adevărată,
E comoara ta în ceasul greu,
Când ai o nevoie-ntunecată,
Te duce la surâs de curcubeu.

Cuvintele ne curg pe sub ochi
și le vedem
când acele de ceas se odihnesc pe post meridian,
iar

Luna palidă, în patul meu.
Hei, de ce stai tristă aici,
Când afară, înfrigurată,
Noaptea te așteaptă?

1:imn dimineții,
popas la fântână vederii,
2: spre a albi
visele năclăite

Dacă ai respirat prospețimea primăverii
Dacă ai trăit tremurul primului tău sărut,
Dacă ai ținut în palma ta o palmă de copil,
Dacă te-a îmblânzit o mângâiere tandră,

La ce bun o viață seacă?
...
La ce bun o viață seacă
Într-un trup făcut să moară,

din golul pe care stau se aud gemând
irișii încrucișărilor de niciunde
de ce trebuie să-mi atașez ritmul respirației
la promptitudinea inutilă a coșarului

În ochii tăi se vede mulțumirea,
Iar fața ta radiază de fericire,
Cred că e obosită și plină iubirea,
De voioșie și multă-mplinire.

Dacă aș fi fost
O picătură de apă într-un ocean?
Dacă aș fi fost
O rădăcină înfiptă adânc în țărână?

Eu voi pleca de-aici fără regrete
...
Eu voi pleca de-aici fără regrete,
Fără rerproșuri și fără vreo acuză,