Gerra Orivera - poeziile altor autori

Globul lunii își sfâșie bortă sub poala serii.
Folosește-această clipă, stoarce-i fagurii plăcerii:
alta nu-i, și globul lunii lunecând mereu pe cale,
lumina-va-n șir morminte: și al tău, și-al dragei tale.

Prin perdelele de taine nimeni încă nu pătrunse.
Despre-a lumii îmbinare nici un cuget nu răspunse.
Nu-i un alt popas: vom merge în adânc de rece tină.
O, poete, –aceste taine, oare, cât or să mai țină?...

Carte de aur ni-i Coranul pentru vorbe mari și bune.
Îl citim, din vreme-n vreme, nu mereu, cum ni se spune.
Însă dunga aurie de licoare-n cupă crește
sfânt verset, și pretutindeni pururi lumea îl citește!

Dacă vin nu bei, bețivii nu-i batjocori, fățarnic,
nu-ți mai pune obrăzarul vicleniei, e zadarnic!
Ce mi te fălești cu faptul că nu bei, când fapte rele
faci o mie, iar beția-i slujnică pe lângă ele???...

Chiar de am și culoare, și mireasmă, și sunt chipeș,
și-n obraji îmi ard lalele și m-avânt, precum un chipreș,
încă n-am aflat în casa de răsfățuri (astă lume)
pentru ce Zugravul-mare zugrăvitu-m-a, anume.

După ce-ntocmit-a patru mari stihii în îmbinare,
le-a zvârlit cel Vistiernic în cumplită dezbinare.
Dacă-i bună îmbinarea, pentru ce o mai dezbină?...
De-s greșite-aceste chipuri, cine poartă marea vină?...

Pe acest rotund al humii mulți venim, plecăm grămadă, dar nu-i
nimeni începutul și sfârșitul să le vadă.
Nimenea nu-ți suflă-o vorbă despre acestea, nu-ți răspunde.
Când venim, venim de unde? Când plecăm, plecăm spre unde?...

Nici bețivul nu se-ndură cupa-n cioburi să-și fărâme,
cioburi închegate gingaș din fărâme de fărâme:
capete și mâini, și coapse – ce îndrăgostită Mână
le-a-nchegat, și-n răzbunare, sparte, le-a făcut țărână?

Fiecare frimitură de pământ avut-a viață:
fost-a chip-de-soare, fost-a-chip de lună ce răsfață.
Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odată
firul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.

Părul răvășit, încinsă,
buze zâmbitoare, bête,
rochia dezgolindu-i sânii
biciuiți, în mers, de plete,