Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cată luna în cîmpii cum treci
Şi-n ruini de catedrală, reci,
Două schelete sub zidiri albastre

Numai un cer noptatec ne cuprinde,
Plus cercul scrutător
Al lunii ce se uită în niciunde
Şi în zidiri ce mor.

De ce mormîntul vechi ne înfioară
Cu visele blajinului trecut?
De ce se-nclină verde-n absolut
Copacii, ce mormîntul întomnară?

Păsările au cuib, animalele au vizuini.
Tinerei inimi ce amar i-a fost,
Cînd am plecat de-acasă în străini,
Spunînd “mă iartă” casei, pe de rost!

Pe vilă-i tihnă, noapte gri,
Stele se-ntunecă albastre,
Valul bea ceşti cu aer şi
Flori oarbe leagănă sub astre.

Tu ai fost pe pămînt pasărea raiului veche
Pe ram de chiparoşi, printre străvechi morminte.
Tînărul glas suna, vioară-n ureche
Şi soarele sub pleoape te aducea aminte.

Sub stejar, la o parte de drum,
Sub aprinsul cer a adormit
În mantaua zdrelită de fum
Cerşetorul îmbătrînit.

Luna în noapte, adînc gînditoare...
Dealul în stepă, uitat,
Tremură-n tihna tăcerilor, care
Ceruri au însingurat.

Singur ies din casă-n timp de noapte,
Paşii umezi bocănesc pe drum,
Stele-au nins grădina de acum
Şi pe-acoperiş, imaculate,

Pustiu, tristeţi pustiitoare.
Nouri albesc.Curînd va ninge.
Pădurea-n zarişti călătoare
Se-nchide-n sinea ei şi plînge.