Gerra Orivera - poeziile altor autori

Singur întîmpin zilele săptămînii fericite,
În umbra nordului... La voi e primăvară:
Zăpada în cîmpie topită-i şi-nspre seară
Pădurea semnalează ieşirea din ispite...

Cerul cărunt deasupra pare,
Doarme pădurea-n luminiş,
Printre cărări şi pe furiş
Glodul se-ntunecă-n frunzare.

Cînd mă trezesc − prin geamul din grădini,
Aceiaşi fulgi şi- acelaşi luci polar,
Iar în odaie − beznă. Ca-n străini
Ascult şi-aştept un pocnet din hambar,

Nu mă-nspăimînţi cu furtuni:
Veşnic vesel glasul lor!
După ele- n arături
Luce semn multicolor,

Stele cad din înalt în grădini,
Pomi bătrîni sub ferestre-nfloriră
Ceţuri reci în desişuri pustii,
Ziua toată-mprejurul albiră.

Fără sfârşit plouă-n pădure.
Ceaţă. Se tot clatină brazi.
“O, Dumnezeu!”Pădurea-i beată,
Şi ce mai vlăguită-i azi.

Oceanu-n legănate cânturi...
Fi-i liniştitor şi împăcat ca o sibilă,
Odihnind de gânduri.
Vânt venind şi vînt plecând pe dată,

Şi păduri, dar şi iarbă, şi grâne, şi flori,
Şi noroi şi splendori şi văzduhul ceresc...
Va veni timpul, cînd Domnu-ntreba-va pe fiul rătăcitor:
“Fericit ai fost, oare, în trai pământesc?”

Fericit mă cred, când înspre mine #


Fericit mă cred, cînd înspre mine

La ea veni-i spre miezul nopţii.
Dormea, iar luna lumina
În geamul ei, − şi plapuma
Adăpostea un trup al sorţii.