Gerra Orivera - poeziile altor autori

Hain, am spart paharul de-o lespede .
Dar mi-am întors privirea cu groază și rușine.
Și-am auzit din țăndări mustrarea lui amară:
”Am fost asemeni ție, vei fi și tu ca mine.”

Ființa și Neantul. Pământul. Nesfârșirea
Cu logica și metrul, și chiar și fără ele
Le-am definit adesea. Dar n-avui nicăierea
Mai multă profunzime ca-n fața cupei mele.

Ferice-acel ce-n lume străin și liber trece,
Fără să creadă-n secte și în porunci divine.
Ca vulturul se-nalță spre cer, și nu petrece
Ca bufnițele printre tenebre și ruine.

Fă-ți rost de vin și-o fată cu chip de heruvim,
– dacă heruvi există. De rai grijă să n-ai,
căci în afara dragei și-a cupei – Ce alt Rai
mai dulce-i, – dacă este ceva ce Rai numim.

Inima de-o viață-ntreagă
bate și, bătând grăbită,
îmi tot cere-n mâini să țină
cupa lui Geamșid, vrăjită!

Noru-n Noo-Ruz mai șterge fața rumenei lalele:
scoală, ia o hotărâre: zvântă vinul din ulcele!
Verzi, aceste ierburi, astăzi, din priveliștea fragilă –
mâine, iarăși verzi, vor crește din sărmana ta argilă.

Lumea asta-i Marea Vieții izvorând din ce ascuns e,
Nimeni giuvaierul tainei, șlefuindu-l, nu-l pătrunse.
Fiecare-a spus o vorbă despre ce-a știut să spuie,
însă taina zămislirii s-o destaine, nimeni nu e.

Bea, căci mult dormi-vei singur, stand cu bulgării pe față,
fără bunii tăi tovarăși, făr' prieteni, fără soață!
Să nu spui această taină nimănui dintre tovarăși:
când laleaua se-ofilește, nu mai înflorește iarăși.

Dacă Roata nu se-nvârte după cum ar vrea-nțeleptul,
poți să numeri șapte ceruri ori opt ceruri; ai tot dreptul.
Când lăsa-vei viață, visuri, ce-ți mai pasă dacă-n groapă
viermii te-or mânca ori lupii din pustiu or să te-nceapă?...

Oricât mi te strădui Astăzi să-l apuci în mâini pe Mâine
și-orice cugeți despre Mâine, fără noimă va rămâne!
Chiar de n-ai nici o dorință, nu scăpa această clipă:
nu se știe restul vieții cât te-o ține sub aripă.