Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cei ce-nvăluiră Globul în virtuți, și prin știință,
facle-au luminat soborul de-nțelepți întru credință –
n-au făcut un pas în noaptea tainelor de începuturi
și-ndrugară verzi și-uscate și-adormiră duși, sub luturi.

Cei luceferi de pe pripa cerului ce ne așteaptă,
au tertipuri să ne-ncurce oricând mintea înțeleaptă.
Ia aminte și nu-ți pierde firul de înțelepciune,
căci și-aceștia, luminații, rătăciți sunt prin genune.

Omu-i slobod dacă-ndură chinuri, și-n adânc de mare
stropii-n temnicioara scoicii schimbă-n mărgăritare,
Dacă-avere nu-ți rămâne, capu-ți va rămâne-avere:
cupa chiar de se golește, iar ți-o umpli, după vrere.

Dacă ești beat, Khayyam, fii fericit. Și dacă
Iubita te alintă, fii iarăși fericit.
Iar când visezi că nu ești, zâmbește mulțumit,
Căci moartea e neantul pe veșnicia-ntreagă.

Din nou în iarbă, iată, un nour lăcrămează.
Ca să trăiești bea vinul cu magice culori.
Azi eu contemplu roua ce-n iarbă irizează.
Mâini, cine pe mormântu-mi o să contemple flori?

Din flori cerești coboară petale de lumină
Și-alcătuiesc corole de aur în grădină.
În cupa cum e crinul torn vin cu-obraz de roză.
În asfințit nori vineții mor în apoteoză...

Din cripta mea arome de vin au să emane,
Încât cei ce vor trece pleca-vor îmbătați.
Și-atât senin pluti-va în nimburi diafane,
Că-ndrăgostiții sta-vor în loc transfigurați.

Din câți scrutară noaptea în jur neliniștiți,
Spre cercul Umbrei nimeni un pas nu a făcut.
Ce-amar va fi fost, Eva, întâiul tău sărut,
Că ne-ai făcut atâta de desnădăjduiți.

Dervișule, aruncă acest văl înflorat
Și-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat.
N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ți se-nchine,
Dar ai să auzi cum cântă tot cerul pentru tine.

Ieri dis-de-dimineață cu-o fată ca o stea
Sorbeam parfumul nopții și vinul roz și ora.
Ca perla-n scoică vinul așa intens lucea,
Încât trezi deodată din somnu-i aurora.