Gerra Orivera - poeziile altor autori

Din veac se-nvârte Roata, fără ca ea să ție
De calculul tău seama. La ce tot numeri stele?
Gândește mai degrabă că vei dormi sub ele.
Somn fără vise. Câinii cadavru-o să-ți sfâșie.

Durere și mâhnire în lumea nesfârșită,
Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu știm de ce-am venit.

Din pragul aurorii cocoșu-ți amintește
Că s-a mai scurs o noapte din scurta ta viață.
Că în oglindă roză pământul strălucește,
Iar mintea ta și astăzi va bâjbâi în ceață.

De-un veac tot laud vinul. Mai sus de el nimic.
Nu are preț. În cupă stă Firea și Nefirea.
Tu crezi că-nțelepciunea te-nvață fericirea?
Ci află – acest maestru mi-e doar un ucenic.

De-i dăm să bea, și-un munte o să danseze-n soare
Disprețuirea cupei e cea mai grea smintire.
Tu-ai vrea să schimbi paharul pe viața viitoare?
Dar vinul e un suflet ce dă desăvârșire.

De-ași fi cu zeii-asemeni, aș arde-ntreaga lume
Și-aș face-o alta-n care Adam – eliberat –
Să poată lesne-atinge tot ce-un om a visat
Și fiecărui lucru să-i dea nou sens și nume.

De-adolescență anii încep să mă dezvețe,
Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.
Iar pasărea-ncântării numită tinerețe
Nu știu nici când venit-a și nici când a plecat.

De-a lumii nedreptate cât timp roși-vom oare?
Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide?
Ridică-te și-alungă chemările-i perfide
Și să serbăm parfumul și-a vinului culoare!

De vrei s–atingi sublima singurătate-a serii
Și-a stelelor înalte, desparte-te de toate:
Prieteni și iubite. Nici lacrimă durerii
Străine să nu dărui, nici zâmbete-nșelate.

De mii și mii de veacuri se-nvârt în spații aștrii
De mii și mii de veacuri zori și-asfințituri sunt.
Să calci ușor, căci, poate, fărâma de pământ
Pe care-o sfarmi – alt'dată era doi ochi albaștri.