Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pe-un înțelept bătrân l-am întrebat:
”Ce știi despre acei care-au plecat?”
”N-au să se-ntoarcă-n lume niciodată.
E tot ce știu. Ia cupa și-o bea toată!”

În juru-acestei roze plutește-o fină boare.
E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare
Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?
Trezește-te, căci zorii în cupe toarnă aur...

Îmi deghizez tristețea, căci pasărea rănită
Se-ascunde ca să moară. Vin! Și să spunem glume!
Vin, trandafiri și cântec! Și tu aici, anume,
Cu-a ta indiferență, frumoasa mea iubită!

Iubirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea.
Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Și-acum – ce sens plecarea?

Imperiile toate pentru o cupă plină!
Toată știința noastră pe parfumatul vin.
Cântările iubirii pe glasu-i cristalin
Și slava lumii pentru curata lui lumină!

Există-o ușă ascunsă ce-nchisă stă mereu.
Și este-un văl prin care răzbat graiuri străine.
De tine se vorbește acolo și de mine.
Dar vălul când cădea-va, tu n-ai să fii, nici eu.

Există două lucruri lucruri la baza-nțelepciunii
Și două revelații deschise-s pentru unii:
Să nu te-nfrupți din toate ce se numesc mâncare
Și să te ții departe de tot ce viu îți pare.

Eu vinu-l sorb nu pentru o mulțumire strâmtă,
Nu beau pentru refuzul vreunui dumnezeu
Nici pentru ca să tulbur morala cea mai sfântă.
– Ci, bând – respir o clipă, ieșind din strâmtul eu.

Ești trist? Adu-ți aminte că-n jur atâția sufăr.
Și că dureri mai grele în univers pot fi.
Alege-ți o femeie cu sânii albi, de nufăr.
Să n-o iubești. Nici dânsa să nu poată iubi.

Duh clar de vin e-n cupă, – și-n vasul de cleștar
Un suflet străveziu e. Cel ce-i opac și van
Nu-i demn să-mi stea la masă. Doar sfântul meu pahar.
Căci el este deodată și dens și diafan.