Poezii despre Credinţă:

Rondelul frunzelor îngălbenite

În fiecare zi, ce grabnic trece
Frunzele-n pomi îngălbenesc

FĂ LOC LUMINII

Fă loc luminii,pieptul să-ți rănească
Să-i schimbe piatra in izvor de ape;

Imbraca-te-n neprihănire
Pășind ca fulgul pe pământ
Strângând în inimă iubire,
Sorbind din veșnicul Cuvânt.

În zi de Toamnă

În zi de Toamnă, e atâta freamăt pretutindeni,
E atâta pregătire, de-a-ncheia sezonul muncii!

Motto:
„Atunci, Petru i-a zis: Cum de v-ați înțeles între voi
să ispitiţi pe Duhul Domnului?
Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău

Coardele răsunând libere în câmp
Un sentiment apoi altul apoi altul
Chitara liberă pentru prima dată
În singurătate și taina premuzicii

Atât de mare-I Dumnezeu

Atât de mare-I Dumnezeu,
Că Universul nu-L cuprinde

Am ieșit în câmp și m-am uitat la porumb
Rădăcina are multe firișoare ancorate în
Pământ am găsit o coasă lepădată de unul
Și am luat-o și am început să retez porumbul

Zarva lumii nu mă mai incântă;
Duhul rău în inimă-mi impmlântă
Sabia urată și tăioasă-
Domnul vieții însă nu mă lasă.

Rondelul proorocului Ioan

A fost odată un mare prooroc, Ioan
Botezătorul, ce vestea Împărăţia