Poezii despre Credinţă:

Marea Întâlnire

La Tine, o Doamne, în rug-astăzi vin
Cu sufletul searbăd scăldat în suspin,

Bogatul îi omul cel mai bun
Nu e niciodată nebun
Ba e bun și e milos
Și la lucru sârguincios

E octombrie-n echinox și se vede
Fata morgana peste corbi în câmp
Nu vom avea zăpadă nici anul acesta
Se topesc cerurile peste noi în Galaxia

În fața bucuriilor și necazurilor vieții avem
Nevoie de un punct fix prezent în orice templu
Credința oarbă nebună îndrăgostită adevărată
Ca cele patru planete în jurul aracului în vis

Visez la o lume perfectă, sfântă
Bineînțeles că nu de aici ci în
Lumea lui Dumnezeu din care vreau
Să fac parte un așa nebunesc vis?

Rondelul Iubirii Sfinte

Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire
Aici la noi, Te-ai coborât prin întrupare -

stau copiii resemnați
pe o bancă
ȋntr-un parc
şi își caută lumina

Doamne, noi suntem una și mama mi-am îngropat
Nu fă să-mi îngrop și tatăl căci durerea mare ar fi
Te rog în înțelepciunea-ți ia-ne împreună căci rost
N-am singur pe pământul rotitor ce fericit nu mă

Ecoul Iubirii Divine

Din cerul prea sfânt, în măreţie şi slavă
O, Tu Doamne-ai venit, aici pe pământ,

Cântare de recunostiinta
Doresc,Stăpâne ,să-ți aduc
Din renăscuta mea ființă
Trecând prin lume că un cuc.