Poezii despre Credinţă:

O patrie cunosc pe lume
Și poartă cel mai tainic nume
Ce nu se poate ,măcar,spune.

Stau pe laptop cu Kari Jobe în fata unei fotografii din Lisieux
Ochii ăia mari, sfinți, frumoși, buni, fotografiați de El Greco
ȘI mă gândesc la o altă lume la cealaltă lume în poemul meu
Care trebuia să se numească O lume nedreaptă despre azi

Te iubesc atât de mult încât nu vreau
Să fiu liber sclavia cu tine îmi pare
Cea mai pură fericire pământească
Să-ți spun pe nume nu nu îndrăznesc

Autocontrolul se cere-aprobat,
Talanții din mână au fost drămuiți,
Se-ndeamnă asupra-ți pereți văruiți,
Le ceri lămurire, te lasă-ncurcat.

Rondelul primei familii

Dumnezeu pe-Adam când l-a creat
El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie,

Rondel de necredinţă

Atâta necredinţă-i Doamne pe pământ
Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie

Dragostea nemuritoare
Care pune în mișcare
Tot ce stă sub mândrul soare
Și-n infinitatea mare,

Cosmosurile
Stafide într-un cozonac
De hidrogen.

Privirea sus o țin, într-una,
Chiar dacă vine cu minciuna
Șarpele vechi,satanailă
Ce n-are suflet,n-are milă.

Bătrânul și Hristos

Flămând și gol pe drum, cărunt,
abia târăndu-se-n toiag,