Poezii despre Credinţă:

Rondel de patria cerească

Mi-e dor de Ţara cea de sus
Mi-e dor de Patria Cerească,

Omul floare e prea delicat pentru a trăi
Ori pentru a fi înțeles
Înger logofăt e privit ca unul bun de nimic
Și nu e iubit decât de sufletele pure

Rondelul revenirii Domnului

Prin clepsidra timpului se-arată
Că suntem pe pragul veşniciei;

Solia probatoare

Motto: Isaia 59. 14.
"şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt,

Când oda bucuriei de-a fi răscumpărat
De sub puterea morții,de Marele Împărat;
Cânt azi cântarea nouă din harpă,ca acei
Ce l-au iubit pe Domnul și sunt în ceruri miei.

Realităţi de Toamnă

Frunzele verzi, ruginite
Peste lunca încă verde

Cuvine-se a-I da prinosul iubirii,căci m-a rânduit
A lui să fiu,solie-n lume.de El pe veci îndrăgostit,
. Ce noi lumini la orizonturi se întrevăd...cum strălucesc;
. Ce oști de canturi de iubire din cerul vieții îmi țâșnesc...

Rondelul Prezenţei Uniersale

Dacă Doamne-Ţi stăm în Faţă
Stăm doar prin dragostea Ta,

Rondelul florii înflorite

O, câtă frum'seţe, e-ntr-o floare
Ce-i pusă-n puterea cerească,

Plouă
...
Plouă, plouă,
Dar nu-s stropi de apă,