Poezii despre Credinţă:

O, Iubire!...

O, Iubire scumpă, Creatoare
Măreaţă eşti, în slăvi cereşti,

Când îngeri se roagă
...
Cerul nu are nevoie de ploi,
când îngeri se roagă cu lacrimi,

Păstorii şi Mesia

Într-o noapte liniştită, cu cerul de farmec plin
Şi cu luna-n strălucire, întregind cadrul deplin,

Ispita
...
De mi-ar trimite-un gând atotputernic
Un demon orb, un demiurg nemernic,

Rondelul frumuseţii Vieţii.

O, Creator, al frumuseţii Vieţii,
Dumnezeu din veci al ei Izvor!

Eu sunt omul marianic care o visează
Pe Dumnezeu iar și iar ca într-o matriță
Iubirea absolută zdrobită ca Blue Roses
Atâta suferință și ignoranță pe Pământ

A fost odată ca niciodată o fată grăsuță
Și bună la inimă care voia să fie învățătoare
ȘI-i plăcea cel mai mult să citească de
Exemplu cărți precum Cuore sau

A fost odată ca niciodată un băiat care
După ce a crescu a început să se lupte
Cu sine și orice făcea nu reușea să se
Oprească era îngrozitor și ajunsese neom

Sunt opt ani de când ai murit mamă
Opt ani ca opt milenii de negru doliu
Câți vor mai fi până liber te voi vedea
Iar? Oh cât am plâns singur fără prieteni

Precum ostașul răzvrătit
E viscolul ce bate-afară
Și stelele părând că zboară
Pe după dealuri s-au pitit