Poezii despre Credinţă:

Motto:
„[…] Acesta este semnul în fiecare epistolă;
așa scriu eu.” (Pavel) 2 Tesaloniceni 3:17

Nu nu cu o rachetă ci cu spiritul
Pentru totdeauna și totdeauna
Ieșirea prin cer și când proștii
Îți vor privi crucea cu mirare

JUST

Știi Tu Doamne cum suntem,
îngâmfaţi și egoiști firește,

Mi-e sete, dați-mi un pahar să beau
Că mă sfârșesc aici, lângă izvor!
Aș limpăi, cu pumnii-aș vrea să iau,
Dar am gustat din vin amețitor.

A fi bolnav

A fi bolnav înseamnă să asculți radioul
Pe net căutând după ceva până găsești

Din teamă de Tine, iubesc pe oricine,
Iubindu-Ți lucrarea, pe Tine Te-ador,
Sărut raza care se-ndreaptă spre mine,
Iau patul și umblu, spre Cer călător!

înot la nesfârșit ȋntr-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări

Rondelul ecoului Dragostei...

O, Sfânt ecou al Dragostei sublime,
Te-ai răspândit, vibrând în Univers

Sonetul Golgotei

Pe aripile credinţei, Doamne am zburat
Până acolo sus, la Golgota chinuitoare,

Nu mă condamnă gândul c-am ajuns
În toamna vieții căutând răspuns,
Cât nepăsarea dusă până-n toamnă
Și întristarea duhului ascuns –