Poezii despre Credinţă:

Credința este un câmp de ghimpi.
Te rupi în ea , din timp în timp,
Îți sfâșii carnea pân’ la os —
Câmpul din tine-i mai ghimpos.

Durerea grea de oțel îmi rupe os cu os
Și-mi face ziua lungă un lagăr mânios.
Durerea sparge gândul în sticlă mărunțită —
Nu știu cum e să ai o viață liniștită.

Am aşteptat un "mâine"
Să vină.. N-a venit!
Şi-am desenat cuvinte
de dor, pe-albul nisip..

Versul mi-e interactiv-
Pe toți îi vizează
Devenind bun colectiv
Vă interesează.

Se-ntorc din eternitate zăpezile,
Reintră iarna-n rosturi și în fire,
Își scutură Dumnezeu livezile
Și ninge peste lume cu iubire.

Poarta cerului se deschide în taină
și lasă să coboare
stropi de binecuvântare,
plămădiți din Izvorul Veșniciei,

Ninsorile nu mai înzăpezesc ținuturi,
Nici iarna nu mai țese dantele de ger,
Prin zori de Bobotează zboară fluturi
Polenizând argintul pe stelele din cer.

Ridic privirea către cer
În nopți întunecate
Aduc credința mea și sper
Lumina să se-arate

Hristoase Doamne,Dumnezeul nostru
Ne-ai arătat care ne este rostul
Călătorind prin trecătoarea lume
Lipsită de cerească-ntelepciune

Pe o scară de credință
să urcăm cu umilință,
cu privirea către cer
ca să ne ferim de ”ger”.