Poezii despre Credinţă:

Ce e aceea ce mulți nu prețuiesc
Dar i-e podoabă mâinii oricărui împărat,
Să doară e făcut, firesc
Cu sabia-nrudit e; dar curat!

Nu cu veste mare,
nici cu porți deschise,
Nu cu lume adunată
și clopote aprinse.

Am plecat sa colindam
P la case sa postam
Pe Youtube si pe Tip-top
Cantari vechi si noi in snopi

Nu sunt al meu în astă viață
Nu sunt al meu pe-acest Pământ
Domnul Hristos mereu mă-nvata
Că dintr-o altă lume sunt.

Iartă-ne, Vatră, iartă-ne, Țară,
Pentru a noastră îngâmfare și pentru lașitate.
Rătăciți-am fost în întuneric, pustiiți de fapte,
Atâta timp fără tine, nevinovată Patrie.

Renunță pentru Dumnezeu la gândul de mărire,
Smerenia e drumul drept, izvor de nemurire.
Modest e cel ce-n taina Lui își poartă alinarea
Și-n loc de aur pământesc primește iertarea.

Lumina coboară din cerul senin,
Biblia ne arată drumul divin.
Cu dragoste și răbdare în inimă,
Sufletul se înalță spre pace și lumină.

Când primăvara își varsă lumina,
Și florile răsar pe sub razele calde,
Un vânt de durere ți-a atins inima,
Și în suflet te doare, simți un abis adânc.

Pe-un colț de cer, cu soare lin,
Isus coboară-n dar divin,
Iar primăvara înflorește,
Când dragostea Lui ne-ncălzește.

Ajungand la varsta senectutii
Versul mi-e expresia virtutii
Stranse-n snopi de-o vietuire-ntreaga
Ce de lumea vesnica ma leaga