Poezii despre Credinţă:
- Între două suflări
Uneori, ... viața se îmbracă în rușine și te apucă de gât
cu tăcerea ei, ...
Dar vine seara, și cineva îți pune capul pe umăr fără să te întrebe nimic,
Și rușinea se schimbă în odihnă. ...
« Ruslan Rabii » - capitolul roșu
eu sunt înger.
mă scol tiptil, fără vreun sunet
în amurg de răsărit.
eu iubesc ziua de mâine
« Lupu Matei-Filip » - Mangaieri
Așa cum ești,ramai al meu
Și rabdă în tacere
Mai ai de dus puținul greu-
Aceasta ți se cere.
« SALecsandru » - Exodul spre Lumină
Cei plini de har fiind quintesenta lumii
Nu se mai lasă-n viață antrenați
De cei ce pe fundația minciunii
Clădesc imperii și-ajung împărați
« SALecsandru » - Alpinism ( 1928)
Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viaţă.
« Ion Pena » - Iubesc pe Domnul caci e mare
Iubesc pe Domnul caci e mare-
Lucrarea Lui fara hotare
In cer si pe Pamant se-ntinde
Vazut si nevazut cuprinde
« SALecsandru » - Rugăciune
Putere dă-mi să îmi înalț
Spre Tine,zilnic,gândul
Să nu m-asemăn cu ceilalți
Ce i-a robit pământul
« SALecsandru » - Portret
Sunt doar un rob:am un Stăpân
Nu-s idolatru de păgân
La nimenea nu mă închin
Ci doar la Tatăl cel divin
« SALecsandru » - Drum
Drum
Doar ce-mi este necesar, nu ce vreau mi-e destinat, destul cu pofte necurate mi-e abdomenu-mpovărat, căci de respir și-ncarc plămânul cu cel mai pur aer posibil, creierul mi-e mai curat cu oxigenul combustibil. Am trăit destul robit de-a vârstelor nesăbuință, și mai mereu am depășit limita de trebuință, ispitit fiind de pofte și instincte animale, ca în vremurile scurse din perioade cavernale, căci între timp am deschis ochii să pot vedea în adânc, acolo unde viața mea capătă destin de prunc, pentru că pe-a vieții cale se ramifică noi căi, ca-ntr-un vechi castel ce-apare cu zeci și sute de odăi. Fiecare din acestea închipuind o altă lume, unde sufletul renaște însuflețitor de nume. Căci ce este viața oare, nu cumva un simplu rol, căruia îi dă valoare același eu în alt decor? Și așa precum răsare soarele pe alte creste, alt actor va da culoare aceluiași rol din poveste. Același drum îl va străbate fiecare personaj ce-alege cum crede el să-și care viața în bagaj, căci se va trezi oricum peste ani și peste ani cărând pe sfârșit de drum un sac greu cu bolovani, ce-l vor împovăra postum.
« Nicu Hăloiu » - Toți
Toți
...
Poate că-ntr-o zi, toți ne vom trezi
Poate, cine știe? Într-o lume vie,
« Nicu Hăloiu »

