Poezii despre Credinţă:

Prin lume călător ești și alergi
Pe drumul care duce-n veșnicie
Depinde doar de tine dacă mergi
Spre chinul infinit sau bucurie.

Sunt doar un om, o umbră călătoare,
Sunt lut fărâmițat de ploaie și sudoare.
Nu am nimic, doar sacul cu păcate,
Trupul secat de lacrime uscate.

Din cerul cel senin, arhanghelul coboară
Grăbit el se îndreaptă, spre tânăra Fecioară.
Văzduhul e brăzdat, de aripi de zăpadă
Că îngerii din ceruri, meniți au fost să vadă.

SFÂNTA ICOANĂ

Azi e zi de mare sărbătoare
Cu toții, să punem flori pe cărare

Biserică laodiceana
Care te crezi fară prihană
Nu simți cum frigul te cuprinde
Sub înghețatele cuvinte?

Puneți 5 minute la televizor comemorarea Sfinților Închisorilor,
După puneți politică și uitați repede de istoria Românilor.
Se vede că nu vă interesează câți au murit în temniță,
Înghețați de frig, rămânând fără voce, ca și cântecul de mierliță.

Și de-ar fi să plec acum
Nici că-mi pasă-
Domnul mi-a croit un drum:
Merg acasă

Tată al meu, cerescule,
Î-Ți mulțumesc pentru toate
Rodirile gândului meu,
Întâmplate, neîntâmplate.

Pe zi ce trece ne plimbăm
Dar aerul nu îl schimbăm ,
Căci noi și el ne învârtim
Pe-al Terrei cerc și ne mândrim .

Treceți cu sfințenie peste toate cele,
Împlinind destinul ancestral!
Legănat de frunze, luminat de stele,
Voi rodi-n copita unui cal.