Poezii despre Credinţă:

Necredinţa...

Mai simt prin amintirile trecute ieri,
Parfumul necredinței-nșelător.

Cea mai puternică dintre toate este iubirea,
E-atât de clar, şi cine ar spune altminterea?
Cine ar fi atât de orb să vadă şi să nu creadă
Cum iubirea vindecă răul cu binele, fără tăgadă!

Prin pustiu

Prin pustiul de spini și de scorpii,
Umblam, rătăcind fără El.

De ce există Doamne, atâta suferință,
În lumea-aceasta-n care, umila mea ființă
Dorește să răzbată? Mă lupt în duh și-n fire,
Să urc pe cărăruie, cu gând la nemurire.

Îți aducem mulțumire, pentru harul minunat,
Pentru jertfa de pe cruce, pentru Fiul întrupat,
Îţi aducem mulţumire, pentru apă, pentru pâine,
Pentru sarea din bucate, pentru azi şi pentru mâine,

Cu liniştea mă prind de timpul rece,
Cu lipsa ta mă scutur de pe ram,
Pământul se desprinde de la geam,
Iar malurile mării vor să plece.

Suferința este plugul care mușcă din țărână...
Răsturnând brazdă cu brazdă, scopul ei în modelare,
E să-mbogățească lutul și să scoată la lumină,
Frumusețea închistată în grăuntele ce moare.

Poezia nu-i o mură-n gură,
ci odor cu farmecu-i subtil;
osândeşte la tainică tortură,
poezia nu-i o mură-n gură.

Cu pace-n suflet, doar să…tac


Se-aud în zare, paşii de furtună

Prea ocupat să dai un telefon,
Prea adâncit în lumea cotidiană,
Sau poate-n nostalgii de patefon,
Uiţi mult prea des ca să arunci o geană,