Poezii despre Credinţă:

Nu pot să Te privesc Isuse,
Chiar dacă-mi spui să Te privesc!
Să îmi ridic ochii spre Tine,
Nu am putere, nu-ndrăznesc!

„Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”(Filipeni 4:7)

Când mersul mi-e doar un târâș pe cuie,
Durerii deschizându-i văgăuna,

Ascult depărtarea cum cheamă în foșnetul nopții adânci,
În lumea trăirii-efemere, carări șerpuiesc printre stânci,
Cu cât avansez înspre ținta ce-mi este un far, văd că eu,
Găsesc noi puteri căci alături, îmi este mereu Dumnezeu!

Și iarăși ai plecat, tu, vară aurie,
Din mioritic plai, spre alte galaxii,
Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie,
Pe struna existenței, plăpânde armonii.

Ruga sufletului meu

Ia-mi Doamne greutăţile din suflet.
Transformă-le în păsări ca să zboare.

Arca vieții

Mi-am coborât privirea...Căzut în contemplare,
Înfiorat de gânduri, de farmec şi splendoare,

Cu surpriză şi mirare,
Văd cuvinte-nălțătoare,
Evanghelia e vorbită
Celor mulți distribuită,

Să mai întreb de ce-i sihastră clipa?
Să mai întreb de ce mi-e pasul greu?
De ce permiți să mi se frâng-aripa,
Când vreau să zbor și eu spre Empireu?

Ce n-avem ne trebuieşte,
ce avem nu-i o avere,
ce-i puţin nu ne ajunge,
ce e mult şi mai mult cere.

Ascultă-mă Tată, e ceasul de seară
Și lumea s-a dus la culcare,
Se-aude doar timpul ce-i gata să piară,
Zbătându-se-n fusuri orare.