Poezii despre Credinţă:

De ce nu plângi cu cel ce plânge, tu cel ce te numeşti creştin?
De ce nepăsător treci zilnic, pe lângă fratele în chin?
Sau poate nu cunoşti Scriptura şi slovele ce scrie-n Ea?
Ferice de acela care, ştie să lege-o rană grea!

Şi florile toate-n câmpie
Îţi cântă Doamne, ne-ncetat
Un Imn de sfântă bucurie
Că eşti aşa de minunat!

Tată! Nu am cerut să-mi dai avere, nici străluciri să-mi dai mereu,
Eu Te-am rugat să-mi dai putere, să pot răzbi când mi-este greu.
Nu am cerut doar împlinire, nici satisfacţii-n viaţa mea,
Ci doar puţină fericire, măcar un strop din pacea Ta.

Sunt doar un om, ființă pieritoare,
O flacără ce-i gata să apună,
Bulgăr de lut ales spre frământare,
Un peregrin ce-şi caută loc sub soare,

Cum, nu vedeţi
rugăciunile sfinţilor
plutind pe aripi
de tămâie?

Am învățat că dincolo de toate,
De lacrimi, suferință și dureri,
Există-n noi un dor de libertate,
Ce ne avântă și ne dă puteri.

CREDINŢA


Dumnezeu ne dă o şansă

Să nu descurajezi nicicând pe cale.
Hristos de partea ta îţi va şopti:
-"Oricât de greu ar fi drumul pe mare,
Din toate, toate, Te voi izbăvi.

Într-un cătun uitat de lume,
Într-o căsuță cu pridvor,
Stau doi bătrâni c-o carte-n mână,
Citind pe rând cu glas ușor.

Ce ipocrite sunt cernitele bocitoare!
Vin pe rând lângă un copil să ceară iertare,
Trimit sol un înger să ceară îndurare la Rege
Pentru trufia şi averea câştigată fără lege.