Poezii despre Credinţă:

Aştept

Trecut-a multă vreme de când nu ţi-am vorbit
Şi întrebări noian am strâns în cuibul meu,

La crucea Lui e-un cântec de pace şi lumină
Să-ţi duci durere-acolo.. şi să te speli de tină
De gândurile-amare.. de vorbe fără har
De vii.. primeşti Iertare.. şi-un cer fără hotar...

Mi-e sete de albul hârtiei de scris
Dar nu să îl sorb, ci el să mă soarbă,
În verbe vărsându-mă, viu manuscris,
Cu inima-n flăcări și patimă oarbă.

Frunză verde si-o lalea,
Zborul meu e dragostea-
Flacăra care mă vrea
Să m-afunde-n foc de stea.

Veşnic eu mă zbat,
veşnic eu asud;
doru-i deturnat
şi poemul nud.

Și te iubeam frumos, rotund
Oh, te-am chemat de-atâtea ori în gând
În clinchet cristalin eu m-am ascuns
Sunam la porți de nepătruns.

Vom fi împreună
galopând prin Univers,
prin galaxii incerte
și ademenitoare;

Măicuţă dragă, mama mea
Scrisoarea către tine
Şi gândurile-mi, tare-aş vrea,
Să te găsească bine...

O frunză-ngălbenită...

O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Şoptind că timpu-i să mă-ntorc la matcă,

Ţi-am spus că nu am să te las
Când treci prin suferinţă…
Cu tine sunt la orice pas
Să-ţi dau iar, biruinţă!