Poezii despre Credinţă:

Dragostea mare tot o port în piept,
Arzând eu sunt căldura ei;
Înţelepciunea mi-a grăit să aştept,
Să-i amiros dulceaţa-n anii grei.

Eu sunt nimic fără de Tine...
Nimic nu am dacă nu-mi dai!
Şi zilele de-mi sunt senine,
Seninul lor vine din Rai!

Ce să-ţi mai cer iubit Părinte?
Când lacrima cade fierbinte
Pe drumul vieţii către cer,
Când tot în lume-i efemer...

Mai e puţin..curând,ajunge-vom Acasă!
Îmbracă-te în Slavă o, dulcea Mea, Mireasă...
Îmbracă-te cu haina de in strălucitoare,
Priveste-n sus! Căci cerul aşteaptă-n Sărbătoare!

O față bătrână cu-aspect pământiu
Și ochii senini ca un cer sidefiu
Fără culoare , lipsiți de vedere
Și-ndreaptă privirea spre cer, dar nu-l vede...

Ca-ntr-un tangaj între sordid și cast
Pe un ocean lipsit de echilibru,
Ne redresăm doar folosind balast
Și-având Cuvântul vieții drept calibru.

Suntem ai tăi, Doamne!

Suntem ai Tăi iubite Domn,
Suntem copia Ta... divină,

Mai dă-mi să beau din Apa Vie
Când sunt setos.. şi inima,
Nu cântă nici o melodie..
Parc-a secat izvoru-n ea..

Când intru ud în mânăstire
Pun doar un gând în răstignire
Pe-altarul trunchiului brăzdat
De taina ce nu s-a-nchinat.

Am mai urcat o treaptă în lirism,
m-am apropiat de voi, de țel;
păstrez și azi unicul romantism,
speranța mea și spiritul rebel.