Poezii despre Credinţă:

Maria, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, de-aș putea schimba
Nisipul mării în cuvinte înaripate, eu tot nu aș putea
Slăvi mărirea Ta. În furtuna suferințelor, la grea încercare,
Sfânta Fecioară nu ne lasă să cădem în abis de disperare.

Ceasornic al orelor târzii,
Sfânt!
Ceasornic al clipelor pustii,
Sfânt!

Un gest sublim, incet si tandru,
Privesti spre ea,
Dar vrei mai mult,
In mintea ta scenariu-i altu;

Pe ulița viselor mele, o rază coboară ușor,
Privind ceru-nalt, plin de stele, nu văd nici o urmă de nor,
Iar steaua călăuzitoare-mi trasează un drum luminos
Spre locul în care Maria Îl naște pe pruncul Cristos.

"Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”" (Isaia 9:6)

Tu, taină-a Întrupării, ce sufletul îmi cerni,
Revarsă peste mine, splendoarea dintre ierni,

Monstru ce roade adanc in fiinta,
Aprinde si stinge a noastra credinta,
C-un gest divin si meschin ne seduce,
Sfarsim ca in filme, zambind sus pe cruce;

Păstrează-ţi cugetul curat,
Fii plin de bucurie
În lumea asta de păcat
Chiar cei din jur să ştie,

Mi-e uliţa plină de vise
Şi timpul mai scurt ca oricând,
Prin colb, trec picioarele-ncinse
Iar eu după ele-alergând...

Să-mi dai în suflet pacea
Când norii, iarăşi vin,
Putere când port crucea
Prin lacrimi şi suspin..

Ma vad intins pe pat de spini,
Privind spre apus cu lacrimi.
Si in gand amar ma pierd,
Cand iubire-am irosit