Poezii despre Credinţă:

E frig afară, gerul crapă piatra
Și scârțâie zăpada sub picioare,
În limbi de foc e îmbrăcată vatra
Ce-mbie la un timp de reflectare.

Îngerul meu

Îngerul meu mi-a păzit căpătâiul,
Stând pe umerii pământului meu

Balsam de vindecare

Tu, omule ce hoinăreşti pe-acest pământ, te-ntreabă,
Care e rostul tău aici, spre ce te-ndrepți cu grabă?

Bezmetic
prin LIMBA ROMÂNĂ,
umblam eretic.

neanunțată
înainte de Crăciun
nu are telefon
și nici o conexiune la net

Iisuse Hristoase,
Iisuse Hristoase,
cum poate obrazul Tău
încape

Mă cheamă liniştea orelor târzii
să-ţi culeg lacrimi de flori şi sfinţi
din ochii adânci, din lanuri de grâu copt,
legănându-se în miez de vis de prinţi.

Aș vrea să spun atâtea prin cuvinte,
Dar mă învârt în jurul lor, gândesc,
Cu ce-aş putea descrie bunătatea,
Ce-a revărsat-o Tatăl meu ceresc?

În inimi însolzate cu tristețe
Defuncte simțăminte ruginesc,
Iar florile speranței se-ofilesc,
Restante la factura de tandrețe.

În rugăciunea mea de azi, vreau Numele să Îți slăvesc,
Eşti Salvatorul meu, Isus şi pentru-aceasta-Ți mulțumesc,
Te laud pentru jertfa Ta şi pentru planul de salvare,
Domn şi-mpărat, Emanuel, eu mă supun poruncii Tale!