Poezii despre Credinţă:

Îşi aruncă teiul, creanga,
Tocmai în fereastra mea..
Oilor, le-ascult talanga:
- Un ecou pe-o rămurea..

Când apari în zori cu soarele pe deal
îmi arde sufletul bântuit de prevestiri;
din decepţii, eu îmi făuresc un vis real
şi nu mai ştiu în mine de mâhniri.

Netezesc cu palma muguri:
Știu că-n ei ascunse-s frunze
Doar c-aceste strâmte juguri
Ca tăcerea-i de pe buze.

Iar plouă tăceri peste sufletul meu,
În bezna profundă doar cerul străluce,
Te caut printre aștrii bătrâni, Domnul meu
Și gândul departe, departe mă duce.

Pe frunza înfăşată-n verde viu
Lumina a luat în greutate,
Şi-atinsă de priviri dezmănuşate
Sfioasă se încinge-n rubiniu.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
văd cum Pământul e tot mai mic
şi stelele tot mai strălucitoare.

De l-ai cunoaşte pe Isus
Cum de o vreme tot pretinzi,
Nu l-ai privi, trufaş, de sus,
Capcane multe să-i întinzi.

Îmbracă-ţi
gândurile
în cuvinte,
om cu minte!

Ce dar sublim să ai o mamă,
Să-i auzi glasul cum te cheamă,
Îmbrățișarea să îi simți,
Ce bine e să ai părinți!

Cu primăvara-n suflet pornesc spre Tine, Doamne..
E Dragostea dintâi ce Tu mi-ai dăruit...
Fiorul Sfânt ce-L simt în ale mele toamne
De când la crucea Ta, cu drag Tu m-ai primit!