Poezii despre Credinţă:

Face-te-ai
lumină,
clară
şi deplină;

Nu sunt destule cuvinte,
Nici lacrimi destule nu sunt,
Să spună ce am eu în minte
Cum văd eu destinul Tău crunt,

„Se arată florile pe camp, a venit vremea cântării și se aude glasul
turturicii în câmpiile noastre.” (Cântarea cântărilor 2:12)

Gerul se resoarbe și, ieșind din scenă,

E mănos destinul în rafala vremii,
Ģândurile-n stele luminează lumii.
E găsită calea ce-a fost rătăcită...
E-ndreptată lumea ce-a fost răsucită.

mi-au trecut prin suflet ierni îngheţate
veri dogoritoare
dar primăverile
mereu aducătoare de lumină

Zorii și-au deschis petale
După ce-au cântat cocoșii
Semănând departe-n vale
Picături de raze roșii.

- Pe crini pătați cu sânge pășește astăzi cerul
Și Via Dolorosa în fața lui se naște,
În dreapta crucii albe tăcut e temnicerul,
Iar noi, a câta oară, ne pregătim de Paște.

Plângeau cu sânge mieii pe altare
Când spuza azimei îi da sărutul,
Şi-n rouă aducea ofrandă lutul
Verdeţuri pentru Paşte, reci, amare.

- Ne-ndeamnă cerul iar la rugăciune,
Pământul tot se-așează în genunchi,
A patimilor veșnică minune
O retrăim, dar spinii tot mănunchi

Bucuraţi-vă de soare
Bucuraţi-vă de nori..
Bucuria şi durerea
În viaţă vă sunt surori