Poezii despre Credinţă:

Te uită cum ninge afară, te uită atent înspre cer,
Înalţă o rugă spre seară şi-o alta în zorii ce pier,
Imploră cu lacrimi Mărirea să-ţi dea pe pământ un răgaz,
Să-nveţi ce înseamnă iubirea, ferit ca să fii de necaz,

Se scutură norii de brumă
Şi tainic domneşte-nserarea,
Sub hainele grele de humă
Se-ascunde lumina şi sarea.

A venit Isus in adunare,
Şi purta pe braţul Său, divin,
Flori şi cânt.. balsam de vindecare
Pentru sufletul străpuns de spin..

Am fost creaţi de Dumnezeu
Şi modelaţi înspre sfinţire,
Purtăm în suflet, tu şi eu,
Un of ce cântăreşte greu,

Ninge legănat și moale
Din tăcere în tăcere
Ca oftatul plin în jale
Căzător fără putere.

Prin legănatul fulgilor de nea zăresc cerul.
De sus am primit vestea minunată
A venirii Domnului Iisus
Să ne aducă iubirea, darul necuprins.

Se consemnau abuzuri tot mai des,
fugeam să ne ascundem în alţii,
dădeam nedumeriți tot peste noi
și peste-aceleaşi pete obosite,

Anotimpuri trec grăbite,
Iarna a sosit plângând,
Vântul bate-n valuri marea,
Ea, furioasă, spumegând,

Românie, țară dragă, plai de cântec şi visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viață nouă şi o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,

În zare munţii-mpăduriţi
Sunt rotungiţi de-azurul verii...
De pe pereţi coboară sfinţi
S-apuce drumul depărtării.