Poezii despre Credinţă:

Pustnicul

Totu-i doar zădărnicie,
a spus pustnicul, afară

Măicuță,-adună-ne pe toți la masă
Și dă-ne pâinea zilelor ce vin,
Din frământarea gândului divin,
Crescut în palma ta, Împărăteasă!

Mai sunt de făcut săpături sub rădăcini de cactuși și în fructul de alun. Pentru a mângâia
fluorescențe nocturne, este indispensabil să săpăm adânc în beznă, să nu ne temem de spini, mai mult decât o însângerare ce pot a fi!? Dară, sângele să fie roșu-roșu ca vinul de cireșe, să mai săpăm în ramuri și-n frunze să sculptăm și să ne însetăm, altminteri vom sorbi doar sevă apătoasă, vom bea din har lungit cu flecărie și vorbe deșarte.
Să mai săpăm în lut, să cernem cenușă, unealtă ne fie crupa celestă, să mai săpăm în țărână, acolo e Dumnezeu și cuvântul pur românesc. Mai sunt de făcut săpături...

Tu, Maică, mai curată ca izvorul,
Așterne-ne la umbra ta culcuș,
Ca din lumina palmelor căuș
Să ne îndestulezi cu pace zborul!

Ultimul capitol
...
Mi-e greu să scriu la ultimul capitol,
Deși mai pot bate cursiv la tastatură

Cine ești tu?
...
Căci ce-ți oferă lumea moartă,
Blazon de glorie deșartă?

În fața porții gândurilor mele
îngenunchea-va numai călătorul
mult însetat de-altarul fântânii cu troiță.

Ascultînd lumea
Pentru Liliana Roibu

de Traian Vasilcău

Dragostea

Dragostea unește toate,
Tu și eu, eternitate,

Calea
...
Mi-e dor de liniștea aceea ancestrală,
În care-aud mlădieri de vânt,