Poezii despre Credinţă:

Candela
...
Nu are veacul acesta mai nimica a ne spune,
Căci tot ce-a avut a spune el deja ne-a spus

Stai liniștit:nu te va plânge
Niciun copac și nicio floare'
Lumina nu te va ajunge
Rămâi în pace la răcoare.

Solitudine
...
Bătrânul urcă greu, spre grota sa săpată
Sus, mai sus pe coastă, departe de lumea

Voi poeți ai României
Ce aveți lire cu har
Puneti capăt poeziei
Ce vă mistuie-n zadar

Ruga cicorii

Am, Doamne, potecă spre soare
Să scutur cerul de tainice ape,

Prea multe n-ai să-ți reproșezi
Sincope grele n-ai trăit
Ai fost în toate fericit
Că-nveti,iubești și că visezi.

Searbăd mi-ar fi drumul de n-ai fi cu mine,
Aș cânta de jale și n-aș ști să plâng,
M-aș topi de soare-n zilele senine-
Trestie uscată, gata să mă frâng.

Dac-ați ști că pe sfinți îi doare nespus
Gândul, fapta, fuga ce-ați dus
La milenii distanță de Cel-de-Sus,
Oameni, de ce l-ați trădat pe Iisus?

Rugă
…
Vino spre mine lumină
Cu-a stelelor mirifică salbă

Și dacă există o plată?
Și focul, și chinul etern
Va sta agățat de-orice pată,
Scânteie de gând vinovată –