Poezii despre Credinţă:

Murmurul stins de neîncetată rugăciune
Freamătă până în adâncul tainic al codrilor
Sihaștrii nemuritori cu a lor înțelepciune
Trăiesc de-a pururi până la sfârșitul vremurilor.

Se-aprind din nou luminile-n simțire
Și ne promitem că vom fi mai buni,
că fi-vom sinonimul la iubire
neașteptând răsplată sau minuni.

Când pică iubirea
..
Când pică iubirea, vine salvarea, scoate uitarea resuscitând amintirea, căci asta e știrea: nici sănătatea, nici viața nici moartea, nu-s mai de preț ca iubirea!
...

Duminică. Răsună cânt de slavă.
Un clopot suie-n cer străvechi tropare
Când dă de veste lung că-i sărbătoare,
Cu sfânta și înalta lui voroavă.

Se-ntuneca Golgota printre lacrimi,
Se zbuciuma cu clocot de norod,
C-a fost târât ce-i sfânt și pur prin glod,
Însângerat cu ură și cu patimi.

E joi. E ora Cinei... cea de Taină,
Cel de pe urmă crez întru credință,
O rază într-un cer de suferință,
Ascuns pe sub a nopții neagră haină.

Fii cel care ești
...
Te du tăcând pe drumul vieții tale,
Cu fiecare pas te afli mai aproape

SACRA SĂMÂNȚĂ
(tautogramă)

de Grigorie Roibu

Bătrânul
...
Peste deal se vede turnul
Nalt și zvelt, ca un catarg,

O,biet popor,ești condamnat a duce
Pe umeri a înșelăciunii cruce
În locul dreptei cruci a mântuirii
Prin jertfa sfantă a Domnului iubirii.