Ultimul capitol
...
Mi-e greu să scriu la ultimul capitol,
Deși mai pot bate cursiv la tastatură
Să povestesc eterna-mi aventură,
Cercând să par oricum dar nu ridicol!
...
Mi-a dat destinul și bune dar și rele,
Mi-a dat să duc ce-abia puteam duce
Și-am dus destule, uneori prea grele
De-am și căzut uneori, sub cruce!
...
Am așternut și gânduri pe hărtie,
Câteva rânduri rămână-n urma mea
Să-mi lumineze drumu-n veșnicie,
Unde să nu mai duc o cruce grea!
...
Citindu-mi viața, care nu mi-e goală,
Gând spre mine trimite-a cititorul,
Să-mi lumineze în veșnicie zborul,
Mi-a fi eternitatea, blândă și ușoară!
...
Povestea vieții mele e banală.
Ea s-a născut din căderi de zăpezi
Și-o rătăcire a vântului, pală
Ce trecea prin pâlcuri de brazi verzi!
...
Ce să mai scriu? E destul ce-am scris,
Prea multe nu mai sunt să povestesc,
Mai bine tac și-aștept să mă trezesc
Din somnul ăsta cu-al vieții mele vis!
...
Despre mine, multe n-am să spun,
Nu că nu aș vrea, însă nu am ce,
M-am născut aici să fiu român
Și nu e cel mai bine, însă asta e!
...
Am amintiri, oho, cât zece vieți
Pe care le-am adunat pe drum,
M-am bucurat destule dimineți
De splendoarea florii de salcâm!
...
Am fost de-atâtea ori la pescuit
Trăind în natură momente minunate,
Îți amintești Sorina? Era noapte;
Priveam cerul, aprins și nesfârșit!
...
Așa că multe nu mai sunt de scris
Deși în viață, am trecut prin multe,
Dar le-am răbdat pe cele mai urâte
Și-acum apar de parc-au fost un vis!
...
O zei măreți, eu nu vă sunt dator,
Căci mi-am făcut cuminte datoria,
De a vă face voia și nU mi-a fost ușor,
Mi-ați făcea și voi ușoară veșnicia!
...
Oricum destinul mi-a făcut favor
Când s-a decis să te regăsesc,
După anii ce s-au dus în zbor
Ce mi-au lăsat un foc, să-mi amintesc!
...
Și mi-am amintit, căci focul era viu,
Era viu și dogora puternic,
Mi-am amintit de tine și-acum știu
Că focul tău va arde-n mine veșnic!
...
Nici nu știu cât mai am de dus,
Deși nu cred că mă interesează,
Am spus destul din ce aveam de spus
Deși prea repede parcă se-nnoptează!
..
Am ajuns deja la ultimul capitol,
Nu prea știu ce-aș mai putea scrie,
Doar că n-am trăit să fiu ridicol
Nici acum și nici în veșnicie!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: