Blacks - creaţii proprii

Când hoardele de negre daravele
vor năvăli la temelia ta,
și te-or desface-n pulbere de stele,
La moara vieții te voi astepta.

Să nu deschideți portul unor robe
de-ar fi să fug din propriul asfințit
unde durerea umblă-n garderobe
și-mi lasă-n dar costumul nedorit.

Când lacrima bolnavă de durere
își cată așternut pe chipul meu,
Îți cer iertare pentru decădere
că încă sunt durerii minereu.

Când visul își reface energia
sorbind din al dorințelor izvor,
Lăsați-l să-și înece alergia
la ziua tolanită în pridvor.

Nici nu-ndrăznesc să-nșirui în cuvinte
cât de frumoasă ești, ca în povești,
înșiruiri de slove să prezinte
minunea unui vis, așa cum ești!

Condiția reîncarnării

Într-o lume declasată de a banului putere,
unde totul se învârte într-un nebunatic sens,

Îți scriu, mămucă dragă, o scrisoare
ca să-ți prezint cum totul s-a schimbat
în lumea asta grea, apăsătoare,
în care m-ai lăsat când ai plecat.

Întoarce-te la clipa de pe urmă
Tu, suflete, pribeag în univers,
să vezi că ai plecat fără risturnă
și ai lansat scenarii fără sens.

Se adună peste secoli ale lumii începuturi
ce prin Universul tainic Nemurirea au cătat
de la o stătută clipă, mult pre grea în conținuturi,
până la prezentul care în trecut s-a dispersat.

De aș găsi cuvântului o poartă
prin care să pătrundă-nflăcărat
să îți prezinte a iubirii cartă
în suflet să-l primești neapărat!