Blacks - creaţii proprii

Viața, fără echivocuri,
joacă-n taină dublu rol.
De ești tânăr strigi în focuri:
”Totul este sub control!”

Nu pot să fiu bolnav de nepăsare,
să nu mai știu nimic de ochii tăi
să mă feresc de setea de splendoare
când ard de dorul tău în vâlvătăi.

Picură în gând uitarea
la tot ce-ai trăit în viață.
Peste toată întristarea
Moartea împrăștie albeață.

Am să te uit în fiece secundă
știind că, altfel, n-aș putea trăi!
Voi aștepta timid o nouă rundă
când ploaia de splendoare va lovi.

În așteptarea ultimei priviri.

Nu voi putea cuprinde în cuvinte
parfumul unui vis înaripat

Ne înjurați în liniște morbidă
Și ne-acuzați că nu luptăm mai mult,
că lenea noastră este prea aridă
să reînvie marele tumult.

Când ”dincolo” îmi va suna la poartă
și timp nu voi avea la infinit,
C-un ultim gând mă voi plimba pe-o hartă
să văd cum am purces către sfârșit.

Eu voi apune, poate, după dealuri
urmând cărarea spre ai mei părinți,
Dar nu voi lua cu mine idealuri
și nu voi lua tumultul din dorinți.

Domnește peste zări o oboseală
și liniștea se-așterne desuet
să prindă în cătări o forfoteală
păstrată într-un suflet de poet.

Dorm liliecii în peşteri golaşe
Îi chem şi le spun că departe mă duc
și las cavalerii din negre crevașe
s-atace reduta cu zborul năuc.