Blacks - creaţii proprii

De-aș putea întoarce timpul dintr-odată,
Tiranului Cronos să-i devin stăpân,
Și la ceasul vieții el să-mi schimbe-o roată,
Cu prima iubire iar să mă îngân!

Astăzi cineva are program de stors…
Cum stoarce spirala vieții între naștere și moarte destinul omului,
m-am pregătit și eu să storc poezia, să văd ce mai curge din ea.

Precum visul prinde aripi către stele sclipitoare,
răsărind ca mândra lună peste-al nopţii calm ocean,
netrăite sentimente îşi pornesc a lor vâltoare,
valuri, vuiete, vârtejuri în al vieţii alean.

Sunt vise de foc în liniştea nopţii
Ce urcă speranţa pe căi, în avânt
Iubirea şi-alege în voie iloţii
Un petec de apă şi-un boţ de pământ.

De citești astăzi povestea
unei poezii de top,
vei vedea că-i merge vestea
pentru o zi și-apoi...doar STOP.

În veacuri, azi, fără de sens,
dar ieri fără păcate,
când nu doream a căuta
prin ceruri nestemate,

Într-o zi fără de nume, ce a coborât din basme,
Soarele s-a prins în horă cu-ale viselor fantasme
Și pe mișcătoarea scenă al prea-negrului ocol
Se revarsă-n curcubee, împlinindu-și al său rol.

Pe cărarea de lumină de prin ceruri neumblate
Unde visuri se încheagă într-o bură de mister,
Se aud glasuri de îngeri ce își lasă-a lor palate
Și pornesc spre adunarea ce se-ngheagă -n eșicher.

Timpul îşi întinde laţul peste margine de lume
cuprinzând a vieţii vrajă într-un cerc fără hotar,
lăsând omului tăria unui vis să îşi asume
de a fi la carul vieții vizitiu sau biet rotar.

Liniștea în râul vieții face valuri tremurânde,
îmbrăcând cu a sa capă lumea unui veac stingher,
ca o sferă de iubire ce prin razele-i plapânde
își trimite emisarii în al inimii ungher.