Blacks - creaţii proprii

Cât de firavă ești, minune,
când te cuprind să îți șoptesc
că reprezinți în a mea lume
Destinul omenesc.

Peste stâncile golaşe ale falnicului plai
se coboară mândra lună cu-al ei falnic evantai.
Satu-n vale amuţeste cu-a lui râu, paznic de noapte
ce strică tăcerea nopţii, îngânând tainice şoapte.

Pe şapte game anii s-au întins
Tot aşteptând ca să apari în lume
Dar viaţa alte şapte a pretins
Să mă trezească din deşertăciune.

Pe cărarea necuprinsă de a timpului morișcă
orizontul se întinde ca un râu ce curge lin,
obosit de-atâtea veacuri să tot joace-n a lui rișcă
ale omenirii visuri, găuri negre în destin.

Când lumea îți arată nedreptate,
iar Golgote te-așteaptă înainte,
ușoară e a lumii greutate
de ai parinte!

Suntem păstrătorii de tradiţii şi datini?
Noi suntem creştinii timpului prezent?
Am uitat de cruce, am uitat de patimi
Îmbrăcând credinţa într-un nou concept.

Etern partaj în gânduri îmi răsună
Precum privighetoarea în avânt
Prietenii şi visuri, împreună,
Eu le împart cu voi, prin jurământ.

De multe ori, în vremuri fără nume,
am încercat să urc către un vis,
iar anii mi-au fost pași de-nțelepciune
pe scara ridicată din abis.

Când infinitul zilei se termină
Și redevine nopții biet vasal,
Cum se strecoară a viselor regină
Să-mi ostoiască dorul abisal!

Motto:
“Nu căta comori cerute de a lumii desfătare,
Nu culege măreţia unei clipe, unei lumi,
Nu-ngrădi eternitatea în a banilor chemare,