Blacks - creaţii proprii

Mi-e sufletul golit de a ta lipsă
Şi nu mai pot spera la ce a fost
Floare a iubirii, din cer fiind desprinsă,
Te-ai rătăcit în gânduri fără rost.

Femeie și copiliță
a dorului meu crăiță,
ai plecat în depărtări
fără grijă la urmări

Tu crezi în răsăritul unui gând
ce-n vraja nopții ți-a întins petale,
cu un covor de visuri așteptând
să-ți împlinească doruri abisale.

Vino gazdă în pridvor
Să primești un urător!
Scoală gazdă din izmene
Și închide a ta lene

Trimit acum colindul meu departe
ca un ecou al unei mari minuni,
să vă deschidă gândul ca o carte
ce-nșiruie prin litere cărbuni.

E greu să stingi a sufletului pală
ce arde într-un suflet osândit
de a plăti a vieții zeciuială
când anii de iubire s-au topit!

În liniştea nopţii se fabrică visuri
Şoptindu-mi sălbatic să te regăsesc.
Pornesc în neant, străbat necuprinsuri,
prin pulberi de stele în van hoinăresc.

Frumoasă și distinsă toamnă-
al bogației apogeu,
cu pași ușori de curtezană,
te-ai strecurat în gândul meu.

Frumoasă ești, ca sunetul de valuri
ce-și caută în maluri așternut,
lipsind total la ale mării baluri
ce din adâncuri și-au cules tribut.

E vis sau trăiesc nouă stare?
Aud cum sună ceva!
O mantie neagră apare,
destinu-mi firesc a-l greva.