Blacks - creaţii proprii

Vă spun acum în zi de sărbătoare
ce-n suflete cu toții o simțim
că vă urez, cu drag, la fiecare
Să vă-mbăiați în râuri de Sublim.

Aș vrea să te cuprind, Dulce Iubire,
În ritmul meu, candid ori derbedeu,
Dar o voi face fără amăgire
și nu-l voi supăra pe Dumnezeu.

M-ați confiscat din frageda pruncie
și m-ați târât în grote de pelin,
Zăbrele mi-ați întins cu dărnicie
să-mi construiesc cu ele zepelin.

Oraș al neputinței colective
de a schimba macazul în destin,
Cine te-a prins în chingi decorative
și te sugrumă cu al lui ”festin”?

Am încercat să mi te scot din minte,
să dau uitării un-credit fără gaj,
Dar a venit acest gustar fierbinte
și mi-a topit al timpului givraj.

În liniștea ce știu că-ți aparține,
dictată de un ritm de menuet,
tu, să mă ierți că nu mă pot abține
și-o tulbur grav cu-al vorbelor afet.

Mi-atât de dor să prind a ta făptură
de ochii mei bogați în amintiri,
Dar viața mi te-a luat din bătătură
și mi-a lăsat o noapte de sclipiri.

Clădim prin noi o lume păcătoasă
Şi nimeni nu-ndrăzneste a privi
cum suferim în taină de angoasă
Că, peste ani, durerea va lovi.

De ce-am prins a mea gândire în filoane neofite
și am zăvorât cu șoapte ale temniței intrări?
Te îndreaptă către lume și în fapte adumbrite
vei găsi răspunsul care azi îți scapă din cătări.

Nu pot să cred că drumul mi-e aproape
de un final pe care nu l-am vrut,
că nu am timp să biruiesc în toate
așa cum am simțit când m-am născut.