Blacks - creaţii proprii

În suflet aleargă arcușuri vibrante
să mângâie tainic o strună de dor,
să lege prin cântec internele cuante,
iar ritmul să-ți fie galant ursitor.

Mi-ați sugerat să mă arunc în valuri
într-un frenetic salt spre neștiut
și să respir prin suflet festivaluri
ce își așteapt-al lor argonaut.

Oglinda cerului e aburită
de răsuflarea sfinților din cer
ce te iubesc, soția mea iubită,
punând încă un an la acroter.

Stă o pară agățată chiar în vârful părului
și gândește că-i mai mare, la dulceață, mărului.
Ba...., mai mult, găsește timpul să se laude nițel
că a ei colaratură este muză la penel.

De-ar fi să-ți spun a inimii simțire
ce arde lin și uneori sfioasă,
Ti-aș spune doar atat, cu consfințire:
Imperial, atât ești de frumoasă!

Nu am pretenții de la tine, soartă,
acum, când am ajuns la asfințit,
să îmi deschizi a Nemuririi poartă
prin care să pătrund îmbătrânit,

Iubirea mea, în veacul fără veste
scăldat acum de-al timpului talaz,
te-am întâlnit la margini de poveste,
nebănuind al sorților macaz.

Prin a paşilor gândire îmi ridic a vorbei spadă
într-un gest pe care unii l-ar vedea sinucigaș
de voi îndrăzni să apăr a poporului plămadă
criticată azi de unii că ar fi doar un rântaş.

Să mă iertați că mă exprim cam “plastic”
Sunt doar un om și nicimăcar poet,
Nu am în mine un tupeu fantastic
să-mi fac din poezie un afet.

Ți-am spus timid și, poate, în surdină
ce-n inimă păstrez de când te știu:
că frumusețea ta, Ecaterină,
e un crâmpei din cerul azuriu.