Poezii despre Viaţă:

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii

Gândurile mele toate
le-am ales şi le-am legat,
Ele-au evadat în lume
şi pe mulţi au disperat.

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu ştiu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit

în acestă seară a avut loc un eveniment politic
de o importanţă absolut mondială
în curtea unei cârciumi jegoase
denumită, ironic, ”Café Bar” –

N-am timp

N-am să mor astăzi că n-am timp.
Sunt ocupată să mă plimb,

Ai fost actor, și menestrel,
Ne-ai bucurat pe toți cu harul
De-a ne sădi în inimă un țel,
Și-n suflet bucuria, nu amarul.

Taina mării, vraja ei
Vid abstract, m-a cuprins,
Glasul nopţii fără lună
Peste zări s-a întins,

Stăm cugetînd,
contemplînd, studiind
și nu-nțelegem o iotă!...
Vezi lumea alergînd călcîndu-se-n picioare

Viitor

În liniştea limbută
Ce peste mal se lasă,

Cât timp în mine versul prinde viață
E semn că încă nu-s înfrânt
Iar pentru mine Moartea-i o paiață
Ce-și sapă singură mormânt.